Te rog, nu mă atinge!: tipul de personalitate și evitarea contactului fizic

Acest articol a fost tradus automat cu IA. Traducerea poate conține greșeli sau formulări neobișnuite. Versiunea originală în limba engleză este disponibilă aici.

Cunosc pe cineva, o tânără pe care o voi numi Mary. Este o prietenă minunată, râde cu poftă și e mereu o plăcere să fii în preajma ei. Dar prima dată când am îmbrățișat-o, s-a încordat ca o scândură. Pentru mine, o îmbrățișare – sau orice formă de contact fizic ocazional – vine natural atunci când sunt cu prietenii. Mi-am dat seama repede, însă, că Mary era complet opusul.

Pe măsură ce prietenia noastră a devenit mai profundă, a devenit evident că are o aversiune puternică față de a fi atinsă de alte persoane. Evită mâinile care se apropie cu dexteritatea și grația unei dansatoare. E chiar impresionant cât de bine își protejează spațiul personal.

Într-o zi am întrebat-o despre asta – sunt curioasă din fire. Iar ceea ce mi-a spus a fost profund tocmai prin simplitatea sa. Cu un gest din umeri, mi-a spus: „Așa sunt eu și așa am fost mereu.” Nu m-am putut opri din a-i admira sinceritatea și acceptarea de sine lipsită de regrete. Apoi a adăugat: „Face parte din personalitatea mea.”

Acum ar fi un moment bun să faci testul nostru gratuit de personalitate, dacă nu știi încă ce tip de personalitate ai.

Cum influențează personalitatea preferințele noastre față de atingere

Datele din cercetările noastre confirmă observațiile lui Mary despre sine. Anumite aspecte ale personalității par într-adevăr să joace un rol important în modul în care ne raportăm la contactul fizic platonic, în special trăsăturile de personalitate Logic și Introvertit.

Potrivit sondajului nostru „Simțul atingerii”, în medie aproximativ 56% dintre cei cu tipul Logic afirmă că le face plăcere contactul fizic ocazional, cum ar fi un braț pe umăr, chiar și în public. E drept, reprezintă o majoritate, dar compară acest procent cu media de 79% dintre tipurile Emoționale care sunt de acord – și e clar că diferența între aceste trăsături opuse este una notabilă.

În același sondaj, am întrebat dacă oamenii consideră că atingerea fizică este un mod eficient de a comunica, iar această diviziune evidentă apare din nou. În medie, 59% dintre cei cu trăsătura Logic sunt de acord, comparativ cu 83% dintre cei cu trăsătura Emoțională.

Asta nu înseamnă deloc că toate persoanele cu trăsătura Logic sunt predispuse să respingă atingerea în același mod în care o face prietena mea Mary. De fapt, aceste grafice arată că majoritatea tipurilor Logic sunt în regulă cu atingerile fizice – doar că nu în aceeași măsură ca omologii lor Emoționali.

Dacă ne uităm la aceleași întrebări din sondaj, dar ne concentrăm pe trăsăturile de personalitate Introvertit și Extravertit, descoperim rezultate care sugerează o corelație similară între Introversie și o probabilitate mai redusă de a savura atingerea fizică.

În medie, 65% dintre Introvertiți afirmă că le face plăcere atingerea fizică ușoară, comparativ cu 84% dintre Extravertiți. Aproximativ 70% dintre Introvertiți consideră că atingerea fizică este un mod eficient de comunicare, dar în contrast cu cei 86% dintre Extravertiți care sunt de acord, observăm acea reținere tipică Introvertiților.

Introvertiți logici și evitarea contactului fizic ocazional

Acum a venit momentul să dăm nume – cu dragoste, desigur.

Arhitecții (INTJ), Logicienii (INTP), Logisticienii (ISTJ) și, într-o măsură mai mică, Virtuoșii (ISTP) se remarcă prin nivelul relativ scăzut de acord cu cele două întrebări din sondajul menționat mai sus.

Și atunci, de ce sunt așa?

Pentru că așa sunt. Așa cum a spus și Mary – care, după cum se întâmplă, este Logician – face parte din personalitatea lor.

Influența combinată a trăsăturilor de personalitate Introvertit și Logic se vede clar în răspunsurile date la întrebarea: „Te-ai descrie ca fiind o persoană expresivă prin atingere fizică?”

Personalitățile introvertite tind în mod covârșitor să se vadă ca fiind persoane rezervate, iar pentru unii, această reținere se extinde în mod natural și la corpul fizic. Introvertiții Logici au, de asemenea, mai puține șanse să raporteze că simt o nevoie puternică de afecțiune – fie ea fizică sau emoțională. Trăsătura Logic reflectă o preferință generală pentru conexiuni intelectuale, mai degrabă decât pentru atingeri ocazionale, ca mod de exprimare a aprecierii sau afecțiunii.

Având în vedere natura rezervată și cerebrală a acestor tipuri de personalitate, actul de a atinge poate fi perceput ca extrem de intim. Aproape 70% dintre Arhitecți, de exemplu, consideră îmbrățișarea ca fiind mult mai mult decât un gest ocazional. În timp ce alte tipuri de personalitate pot avea standarde diferite pentru ceea ce înseamnă „intimitate”, cei mai mulți oameni sunt de acord că aceasta presupune un anumit nivel de încredere – ceva pe care Introvertiții Logici tind să-l rezerve celor apropiați lor.

Privind imaginea de ansamblu și modul în care aceste două trăsături de personalitate se completează și se influențează reciproc, este logic ca Introvertiții Logici să fie mai înclinați să se ferească de atingerea platonică venită din partea unor persoane cu care nu sunt foarte apropiați.

Alți factori în evitarea atingerii

Este important de menționat că anumite aspecte dincolo de tipul de personalitate pot influența tendința unei persoane de a evita contactul fizic ocazional.

În multe culturi, atingerea ocazională – mai ales între persoane de sexe opuse – este rară sau chiar dezaprobată. Acest lucru poate juca un rol semnificativ în motivul pentru care o bătaie pe spate sau un braț pus pe un umăr poate face pe cineva să se simtă profund inconfortabil.

Dacă trecem de la nivelul cultural la cel familial, dinamica individuală a familiei influențează de asemenea foarte mult modul în care interacționăm din punct de vedere fizic. Eu am o personalitate Emoțională, dar când eram copil, în familia mea nu obișnuiam să ne îmbrățișăm. Când eram adolescentă, mă încordam de fiecare dată când un prieten mă atingea, simțindu-mă stânjenită și nesigură în reacții.

Dar îmi plăcea acea atingere, chiar dacă mă făcea să mă simt inconfortabil. Cu timpul, am ajuns să mă bucur de ea și să o întorc. Atingerile m-au ajutat să mă simt mai apropiată de prieteni. În cele din urmă, a devenit normal pentru mine să interacționez cu oamenii prin atingeri prietenoase. Nu este, însă, cazul tuturor celor care au crescut într-un mediu unde gesturile fizice de afecțiune nu erau obișnuite, iar mulți oameni nu își extind niciodată astfel zona de confort.

Înainte să închei articolul, simt că mai sunt doi factori care merită menționați, deși nu voi intra în detalii. Nu pentru că i-aș considera lipsiți de importanță, ci pentru că intră în domenii care depășesc competențele mele și teoria personalității.

Primul factor este cunoscut clinic ca sensibilitate tactilă sau defensivitate tactilă, o formă de tulburare de procesare senzorială. Aceasta este o condiție care merge dincolo de simpla evitare a atingerii și are legătură cu sistemul senzorial al persoanei. De obicei asociată cu neurodiversitatea, implică o sensibilitate extremă nu doar la atingere, ci și la orice poate freca pielea.

Al doilea factor este abuzul. Atunci când corpul unei persoane a fost agresat sau tratat abuziv de către alții, acest lucru poate avea consecințe de durată asupra modului în care interacționează ulterior cu lumea din jur.

Câteva gânduri de final

Dacă ești o persoană care evită contactul fizic, fii liniștită: nu ești singură, și cel mai important – nu e nimic în neregulă cu tine. Este sănătos să-ți recunoști și să-ți respecți zona de confort și limitele personale.

Asta nu înseamnă că nu vor exista momente stânjenitoare, cum a fost prima dată când am îmbrățișat-o pe Mary. Dar acceptarea ei de sine și deschiderea cu care a vorbit despre preferințele ei – alături de disponibilitatea mea de a le respecta – au fost esențiale în construirea prieteniei noastre strânse.

Și știi ceva? Din când în când, și mereu din inițiativa ei, Mary îmi oferă o mică strângere de braț atunci când e cu adevărat entuziasmată de ceva. Acea mică strângere înseamnă pentru mine mai mult decât cea mai afectuoasă îmbrățișare venită de la un cunoscut, pentru că știu că mă consideră un prieten apropiat și că prețuiește prietenia noastră la fel de mult cât o prețuiesc eu pe a ei.

Dacă eviți atingerea ocazională, în ce măsură crezi că personalitatea ta influențează această tendință? Cum îți comunici nevoile și preferințele celor din jur? Spune-ne părerea ta în comentarii.

Pentru lecturi suplimentare