Dacă ești un scriitor creativ care folosește 16Personalities pentru a se înțelege mai bine pe sine și pe prieteni, persoane dragi, colegi de clasă sau de serviciu, probabil te-ai întrebat la un moment dat: Pot să aplic aceste idei în scrierile mele?
Dacă răspunsul este da, citește mai departe – acest articol ți se adresează! În această serie cu șase părți, „Teoria personalității în scrierea de ficțiune”, vom explora atât posibilitățile, cât și limitele aplicării teoriei noastre despre personalitate la personajele fictive, de la punerea bazelor unor personaje profunde și credibile până la înțelegerea motivațiilor și crearea unor antagoniști nuanțați.
Mai întâi, să reflectăm la o întrebare esențială: Ce face ca un personaj fictiv să rămână memorabil și captivant?
De ce ne fascinează personajele
Ficțiunea scrisă ne permite să evadăm în alte lumi și să împărtășim acțiunile și trăirile personajelor pe măsură ce povestea avansează. Ficțiunea poate ajunge la suflet și la minte, oglindindu-ne propriile valori, experiențe și vise, permițându-ne să ne cufundăm în fantezii sau percepții cu care rezonăm.
Și reversul medaliei poate fi la fel de captivant – ficțiunea ne poate absorbi în lucruri străine nouă, ne poate ajuta să înțelegem perspective diferite și ne poate oferi șansa de a trăi, prin intermediul personajelor, fiorul unor experiențe pe care nu le avem în viața reală. Toate aceste dimensiuni pot fi fascinante, fie că citim creațiile unui autor de succes, fie că dăm viață propriei noastre imaginații pe hârtie.
Un element esențial pentru o operă de ficțiune reușită este existența unor personaje de care cititorul se poate atașa și cărora le poate purta de grijă. Personajele pot părea, uneori, secundare față de intrigă, dar gândește-te la un exemplu din filme: de ce depun actorii atât de mult efort în limbajul trupului, expresii faciale sau intonație? Pentru că astfel reușesc să atragă publicul în poveste.
În ficțiunea scrisă, aceste detalii vizuale nu sunt la fel de explicit detaliate, oferindu-le cititorilor ocazia de a lua parte la creație și de a-și personaliza lectura imaginându-și personajele în mod unic. Fiecare cititor are propria „imagine mentală”, iar acest lucru poate fi de-a dreptul magic.
Importanța coerenței personajelor
Creativitatea cititorilor poate ușura munca autorilor, care nu mai sunt nevoiți să descrie fiecare detaliu fizic al unui personaj, dar asta aduce cu sine atât ocazii, cât și responsabilități. Personajele trebuie să stimuleze imaginația, nu să o limiteze. Autorii pot oferi suficiente repere pentru a-și transmite propria viziune fără a-și sufoca cititorii cu detalii de portret, astfel încât acestora din urmă să le vină ușor să se transpună în mintea personajelor pentru a le înțelege.
Indiferent de decor sau intrigă, personajele sunt mijloacele prin care autorul comunică cititorului despre natura umană și experiența umană. Scopul poate fi inducerea de tensiune, admirație, compasiune, oroare sau entuziasm – oricare ar fi, personajele devin o extensie a propriei umanități a cititorului, ca și cum o parte din mintea și trupul lui ar fi inserate direct în poveste. Personajele devin aproape ca niște organe senzoriale care le permit cititorilor să simtă și să trăiască odată cu ele.
O astfel de îmbinare devine mult mai ușoară când personajele sunt coerente – cititorii se vor atașa greu de personaje care se poartă imprevizibil sau arbitrar, pentru că acest comportament nu seamănă cu modul de funcționare al propriei lor minți. Personajele modelate în special de factori externi, fără motivații interne realiste, vor părea vagi, lipsite de substanță, și generice, nu individualizate. Personajele reușite au propriile seturi de reguli interne, iar încălcarea acestor reguli îi poate deruta pe cititori, scoțându-i pur și simplu din povestea altfel captivantă.
Un sistem realist
Personajele profunde dau dependență poveștilor, dar, și mai interesant, ele îl pot ajuta pe autor și în procesul creativ. Să privim, pentru o clipă, personajele fictive și interacțiunile dintre ele ca pe o mașină cu probleme – o comparație familiară pentru mulți scriitori. Un scriitor abil, asemănător cu un mecanic priceput, poate înlocui piesele atunci când e nevoie, astfel încât mașina să funcționeze. Un inginer, însă, cunoaște în detaliu designul mașinii și poate merge mai departe, previzionând sau ajustând modul ei de funcționare. Un autor care își cunoaște personajele la fel de detaliat poate crea povești nu doar veridice, ci și complexe, anticipând modul în care elementele deja cunoscute despre personaje se combină cu diferite situații și cu alte personaje.
Faptul că decizi să conturezi personajele în detaliu nu rezolvă automat provocarea creării lor, dar poți folosi sisteme deja existente pentru a te ajuta. De exemplu, unii autori de fantasy medieval se bazează pe regulile jocului de rol Dungeons & Dragons ca să-și alcătuiască personajele. Este util în contextul genului, însă acel sistem nu tratează aspecte esențiale ale personalității, așa că autorii trebuie să le stabilească pe cont propriu.
Teoria tipurilor de personalitate poate fi aici cavalerul în armură strălucitoare, salvându-ne de domnițe fără viață, eroi clasic pozitivi, lipsiți de nuanțe, sau răufăcători previzibili, cu zâmbet mustăcios. Teoria noastră a tipurilor de personalitate, bazată pe cercetare, poate fi un instrument extrem de util pentru ca autorii să își definească, să înțeleagă și să-și descrie personajele. Departe de a impune limite stricte, un asemenea sistem poate amplifica potențialul creativ – despre asta vom vorbi mai târziu.
Scriitorii de ficțiune au multe de gestionat mental: lumile create, conflictele, personajele, ritmul poveștii etc. Teoria tipurilor de personalitate poate oferi sprijin, ghidând anumite aspecte ale creației. Nu trebuie să restricționeze acțiunile unui personaj, deoarece tipurile de personalitate sunt, în esență, categorii largi pentru nenumăratele calități subtile pe care oamenii le manifestă. Însă îi poate ajuta pe autori să redea cu un realism impresionant motivele care stau în spatele acțiunilor unui personaj.
Folosirea celor 16 tipuri de personalitate, împreună cu trăsăturile de Identitate, ca punct de plecare pentru conceperea personajelor, poate fi un avantaj real față de inventarea lor de la zero. Fiecare tip de personalitate, oricât de larg ar fi, are comportamente tipice ce conduc la reacții previzibile în relația cu lumea, cu alte personaje sau chiar cu sine. Teoria tipurilor poate chiar să le ofere autorilor o perspectivă asupra unor trasee de viață obișnuite – personale, sociale sau profesionale – ale anumitor tipuri de personalitate, ceea ce poate inspira conflicte sau evoluții de intrigă care se împletesc firesc cu personajele.
Când citesc despre un tip de personalitate descris pe site-ul nostru, mulți oameni exclamă: „Știu pe cineva exact așa!” sau „Uau, parcă mă regăsesc în asta”. În același mod, dacă autorii își modelează personajele conștient și cu grijă după tipuri de personalitate, cititorii vor simți că personajele sunt ca niște oameni reali – iar asta e adevărata comoară în scris.
Lecturi suplimentare
Descoperă și celelalte părți ale seriei despre scrierea de ficțiune:
Teoria personalității în scrierea de ficțiune II: aplicarea teoriei tipurilor
Teoria personalității în scrierea de ficțiune III: granițe și sfidarea regulilor
Teoria personalității în scrierea de ficțiune IV: adâncimile răului – „Băieții răi”
Teoria personalității în scrierea de ficțiune VI: extinderea atractivității